Desi incinerarea a facut mereu parte din viata oamenilor, exista inca unele locuri si religii care adopta o pozitie sceptica.
Chiar si in tara noastra, desi prin lege este reglementata, si gasesti deja cateva crematorii Romania, se pare ca preotii inca adopta o pozitie ostentativa.
Chiar daca procesul incinerarii este vechi, aparitia crestinismului a facut ca acest ritual sa fie folosit din ce in ce mai rar.
In baza unor ideologii, marile religii ale lumii isi impart ideile fiecare pe logica lui.
Crestinismul iudaismul si islamismul sunt cei care inca nu accepta crematiunea drept o metoda potrivita sufletului celui decedat.
Islamistii prefera sa isi ingroape mortii chiar in ziua decesului pentru ca trupul sa nu fie afectat in niciun fel.
Hinduismul este cel care permite deschis incinerarea, si o numeste ultimul rit de trecere. Aceasta reprezinta unul din cele 16 rituri ale vietii in religia hindusa.
Potrivit credintei hinduse, prin incinerare sufletul este pregatit sa treaca intr – o urmatoare etapa, ca sa se poata reincarna.
In tari din Asia, incinerarea este adoptata in randul budistilor si hindusilor, fiind cea mai intalnita tehnica, alaturi de inhumare. Imbalsamarea este utilizata foarte rar si in unele cazuri poate preceda o incinerare.
Unii everei accepta incinerarea, insa se exista inca idei preconcepute in Israel in ceea ce priveste existenta crematoriilor care sunt inca prost vazute.
Intre incinerare si inhumare exista dintotdeauna o linie evidenta, datorita conceptiei personale, sau religiei de care apartine fiecare comunitate.
In tara noastra, desi incinerarea este legala, preotii si biserica ortodoxa interzic aceasta operatiune in baza unor motive bisericesti si biblice.
Corpul uman fiind opera marelui creator Dumnezeu in viziunea ortodoxa, este de dorit sa fie inmormantat, iar prin aceasta se aduce un respect lucrarii divine.
Potrivit credintei ortodoxe, corpul defunctului prin incinerare este supus unui tratament josnic, se sterge memoria defunctului sau se distruge total corpul, nu ca pana la urma nu s – ar distruge total si in cazul in care este inhumat. Insa, inca se tin respectate regulile potrivit cartora din pamant suntem, in pamant ne intoarcem.
Crestinii in general considera incinerarea incompatibila cu credinta prin distrugerea corpului defunctului.
Catolicismul a interzis pana in jurul secolului al XX – lea incinerarea insa de la decretul Sfantului Scaun in 1963, incinerarea nu mai este un lucru interzis.
In vechile confesiuni catolice era foarte clar precizat faptul ca cei care doreau sa fie incinerati erau privati de un mormant.
Chiar daca in viziunea catolicilor incinerarea este un mod acceptat, acestia inca prefera sa privilegieze inmormantarile clasice.
Calvinistii si luteranii accepta incinerarea inca din anul 1898 moment din care nu au mai favorizat mijloace de inhumare.
Exista confesiuni precum adventistii, penticostalii sau baptistii si presbiterienii care inca nu au nicio pozitie oficiala referitoare la crematiune.
Opus credintelor crestinismului, hinduismul are o alta teorie despre viata si moarte in toate planurile, iar in ceea ce priveste inhumarea sau incinerarea, explicatia este foarte bine procesata.
Potrivit credintelor hinduse, omul traieste reinacrnari succesive, iar corpul nu este decat o masina pentru suflet.
Ciclul existential al reincarnarilor succesive este denumit samsara iar scopul existentei unui individ este iesirea din acest cerc al existentei, prin eliberare.
In acest sens, dupa moarte, prin incinerare corpul nu mai exista, in conditia in care sufletul isi gaseste alt corp si deci nu mai este nevoie de trupul neinsufletit.
Prin distrugerea totala a corpului la moarte, sufletul isi va gasi un alt trup pentru a se reincarna si nu va bantui si nu se va mai intoarce niciodata la vechiul corp.
Budismul, o religie la fel de interesanta in ceea ce priveste viziunea asupra vietii si a mortii, accepta incinerarea si o practica, dar nu este o tehnica obligatorie.
Potrivit credintei acestora, coprul uman este o casa de oaspeti, un loc unde ramanem pentru o vreme dar nu permanent.
Se spune ca un budist traieste o viata pregatindu – se pentru momentul mortii, cand sufletul are sa ii paraseasca trupul.
In momentul cand sufletul a parasit trupul, nu mai este acordata mare importanta trupului. In Tibet de exemplu exista un ritual prin care trupul este oferit drept hrana vulturilor. Poate insa sa fie si incinerat iar in cazul acesta, daca mortii sunt mari personalittai, incinerarea este pregatita in mod special.
In prezent incinerarea este practica in peste 30 de state ale lumii. Fiecare popor are credintele si ritualurile lui si fiecare persoana hotaraste singura, conform acestor credinte, sau potrivit convingerilor personale.