Imaginea mă înfăţişază pe mine. Cândva prin anii 1970 şi ceva. Ce lucru frumos poate fi copilăria… Când privesc în urmă şi socotesc câţi ani au trecut mă apucă tristeţea şi nostalgia. Daca mai văd şi o poză din asta, efectul e complet. Ce-a fost mai frumos în viaţă s-a dus de mult.
Totuşi, seara din Ajunul de Crăciun îşi păstrează farmecul aparte. Chiar dacă nu mai sunt de mult cel care primeşte cadouri. Am ramas cu plăcerea de a împodobi bradul în după amiaza zilei de 24 decembrie. În fiecare an la fel, cu o regularitate bine pusă la punct. Nu are voie nimeni să-mi strice programul, e ca un ritual. Şi seara puţină distracţie pe furiş de naivitatea copilului care încă mai crede în Moş Crăciun.