Prietenele mele au ramas desi relatiile s-au destramat. Chiar pot sa-mi citez una din prietene care mi-a spus o data “ noi suntem cele mai lungi relatii ale tale”. Am doua prietene foarte bune. Cu prima sunt prietena de 22 de ani si cu cea de-a doua de 14 ani.
Prietenia are aceleasi caracteristici esentiale ca si o relatie: incredere, respect, sprijin, dragoste, sinceritate, egalitate,cearta, impacare plus multe altele.
Prietenia inseamna acceptarea celuilalt asa cum este, un lucru destul de greu dar nu imposibil. Asta am invatat in timp.
Ajungi sa iti dai seama cat de mult te cunosti cu cealalta persoana cand deja te intelegi din priviri sau vorbesti despre lucruri diferite timp de ceva vreme dar sa te intelegi 🙂 (recunosc aici…suntem doua blonde…).
Recunosti aceasta prietenie cand te poti exprima sincer, fara nici o retinere sau rusine. Cand poti sa iti exprimi sentimentele si gandurile fara sa te gandesti ca o sa fii judecat.
Vorbesc aici despre o prietenie care se construieste in timp, zilnic, cu rabdare. Nu poti avea toate astea in 2-3 ani.
Este legatura aceea stransa, ca de surori. Atunci cand una din ele trece printr-un moment dificil il traiesc si eu sau invers, un eveniment fericit .
Imi iubesc prietenele neconditionat si nu imi imaginez viata fara una din ele. Nu gasesc in alta parte sprijinul necesar, sinceritatea si increderea pe care mi le ofera ele. Le descopar zilnic calitati, defecte si le accept asa cum sunt.
Ca si intr-o relatie au fost unele momente mai dificile cand poate nu ne-am inteles, nu ne-am ascultat suficient dar cu vointa si rabdare am trecut peste acele momente.
Ma simt norocoasa si mandra de aceasta “parte” a vietii mele si sper sa fim prietene pana vom imbatrani.
Inchei cu cel mai frumos si mai adevarat citat despre prietenie : A avea un prieten este mai vital decat a avea un inger – Nichita Stănescu