Perușul (Melopsittacus undulatus) e cea mai răspândită pasăre de companie din lume și, cu puțină grijă, trăiește 10–15 ani — unii trec de 20. Majoritatea problemelor de sănătate pe care le vedem vin din două lucruri: o dietă doar din semințe și o colivie prea mică.

Ce mănâncă, de fapt

În natură, perușii mănâncă semințe de iarbă, lăstari și, ocazional, insecte. În colivie:

• Baza: un mix de semințe de calitate — mei (~80%), ovăz decorticat (~15%), puțin glanț și semințe de iarbă. Nu amestecuri cu multă floarea-soarelui sau coloranți.
• Pelete extrudate ca parte din porție, dacă le acceptă: fiecare bucată are aceeași compoziție, pasărea nu mai „alege” doar meiul.
• Legume și fructe rase, zilnic: morcov, broccoli, spanac, salată, pătrunjel, ardei gras, măr, pară, kiwi, căpșuni — proaspete, bine spălate, la temperatura camerei. Scoate ce rămâne după câteva ore.
• Ou fiert tare, mărunțit — în perioada de împerechere și pentru pui, ca sursă de proteină. Coaja de ou pisată sau un os de sepie pentru calciu.
• Apă proaspătă zilnic, adăpătoare spălată.

Un peruș mănâncă puțin — cam 1,5–2 lingurițe de semințe pe zi — dar scoate cojile și lasă hrănitorul „plin” de coji goale. Suflă-le dimineața, altfel moare de foame lângă un bol aparent plin.

Ce nu-i dai niciodată

Ciocolată și cacao, avocado, ceapă și usturoi, lămâie și citrice foarte acide, varză, fasole și mazăre crude, cartof crud, lactate, orice mâncare alterată sau sărată. Și nu din farfuria ta — sarea și grăsimea sunt prea multe pentru 35 de grame de pasăre.

Colivia

Perușii sunt extrem de activi. Minimul rezonabil pentru unul singur: 60 × 40 × 40 cm, mai lată decât înaltă (zboară pe orizontală, nu pe verticală), cu bare la maxim 1,2 cm distanță. Pentru o pereche, de la 80 cm lățime.

Înăuntru: stinghii din lemn natural de grosimi diferite (plasticul neted dă bătături), 2–3 jucării pe care le schimbi, o oglindă doar dacă pasărea stă singură, cădiță pentru baie, hrănitori separate pentru semințe și legume. Fundul căptușit cu hârtie, schimbată zilnic.

Colivia stă într-un loc luminos, fără curent și fără soare direct, departe de bucătărie (vaporii de la tigăile cu teflon încins sunt letali pentru păsări) și la minim 20 °C. Noaptea se acoperă cu o pătură ușoară.

Mascul sau femelă?

După ceromă — pielea de la baza ciocului, în jurul nărilor. La adulți: albastru intens la mascul, crem, maro sau alb la femelă. Sub 6–7 luni e mai greu: masculul tânăr are ceroma roz-mov, femela tânără albastru deschis cu un inel alb în jurul nărilor. Puiul se recunoaște după dungile de pe frunte, care coboară până la cioc; la adult fruntea e curată.

8 semne că e bolnav

Păsările ascund boala cât pot — când se vede, e deja serios. Du-l la un veterinar de păsări dacă observi:

1. Stă pe fundul coliviei, umflat, cu capul în pene, ziua.
2. Nu mănâncă sau scapă semințele din cioc.
3. Coada se mișcă odată cu respirația, cioc întredeschis în repaus.
4. Ochi tulburi, înroșiți sau cu pleoapele umflate.
5. Cioc care crește anormal sau se descuamează — adesea acarieni sau malnutriție.
6. Pene zbârlite, zdrențuite în afara năpârlirii, sau smulse dintr-o zonă.
7. Penele de la cloacă murdare — diaree.
8. Excremente apoase sau foarte închise la culoare mai mult de o zi.

Un peruș sănătos e atent la tot, se joacă, vorbește, stă pe ambele picioare cu aripile strânse, are pieptul tare la palpare și penele lucioase. Dacă vrei să-l înveți să vorbească, începe de mic, cu răbdare — masculii sunt cei mai receptivi, iar o pasăre singură învață mai bine decât una cu companie de peruși.